Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în 2026: plafon, condiții și cota de impozitare

Regimul de impozitare a microîntreprinderilor a suferit numeroase modificări în ultimii ani, iar în 2026 regulile sunt semnificativ diferite față de cele aplicabile anterior.

Una dintre cele mai importante modificări este reducerea plafonului de încadrare la 100.000 euro, alături de menținerea condiției privind existența cel puțin a unui salariat și aplicarea unei cote unice de impozitare de 1%.

În plus, plafonul nu se verifică întotdeauna doar la nivelul unei singure societăți. În cazul întreprinderilor legate, veniturile trebuie cumulate, ceea ce poate determina pierderea regimului de microîntreprindere chiar dacă firma analizată individual se află sub limita de 100.000 euro.

Ce este o microîntreprindere în 2026?

Potrivit Codului fiscal, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Pentru aplicarea regimului în anul 2026, una dintre condițiile esențiale este ca veniturile relevante să nu fi depășit echivalentul în lei al sumei de: 100.000 euro.

Echivalentul în lei se determină utilizând cursul de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar în care au fost înregistrate veniturile.

Prin OUG nr. 8/2026, plafonul de 100.000 euro este aplicabil inclusiv pentru verificarea încadrării ca microîntreprindere în anul fiscal 2026.

Care sunt condițiile pentru aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor?

Pentru ca o societate să poată aplica regimul micro în 2026 trebuie, în principal, să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

• să fie persoană juridică română;
• veniturile relevante să nu depășească echivalentul a 100.000 euro;
• capitalul social să fie deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
• societatea să nu se afle în dizolvare urmată de lichidare;
• să aibă cel puțin un salariat;
• să respecte regula referitoare la deținerea a peste 25% din capital sau drepturile de vot;
• să fi depus la termen situațiile financiare anuale, dacă avea această obligație.

Toate aceste condiții trebuie analizate împreună.

Faptul că o firmă realizează venituri sub 100.000 euro nu înseamnă, de unul singur, că poate aplica automat regimul micro.

Cota de impozitare este de 1%

Începând cu regulile aplicabile în 2026, cota de impozitare asupra veniturilor microîntreprinderilor este: 1%.

Dispare astfel sistemul anterior în care existau situații în care se aplicau cote diferite, inclusiv cota de 3%.

Impozitul se aplică asupra bazei impozabile determinate potrivit art. 53 din Codul fiscal.

Exemplu simplificat:

O microîntreprindere înregistrează într-un trimestru venituri impozabile de:

100.000 lei

Impozitul datorat:

100.000 lei × 1% = 1.000 lei

Trebuie însă avut în vedere că baza impozabilă fiscală nu este întotdeauna identică cu totalul tuturor veniturilor înregistrate în contabilitate.

Condiția privind existența unui salariat

Una dintre condițiile importante pentru păstrarea regimului micro este existența a cel puțin unui salariat.

În sensul Codului fiscal, prin salariat se înțelege, în principal, persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă.

Condiția poate fi însă îndeplinită și în alte situații.

De exemplu, sunt luate în considerare și contractele individuale de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă însumate reprezintă echivalentul unei norme întregi.

De asemenea, condiția poate fi considerată îndeplinită prin existența unui contract de administrare sau mandat, dacă remunerația este cel puțin la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată.

Ce se întâmplă dacă pleacă singurul salariat?

Dacă microîntreprinderea are un singur salariat și contractul acestuia încetează, societatea are posibilitatea să angajeze o altă persoană.

Condiția privind existența salariatului rămâne îndeplinită dacă noul salariat este angajat în termen de:

30 de zile de la încetarea raportului de muncă.

Contractul noului salariat trebuie să fie încheiat pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată de cel puțin 12 luni.

Dacă societatea nu angajează o altă persoană în termenul prevăzut de lege, va trece la impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă.

Ce se întâmplă dacă salariatul are contractul suspendat?

Codul fiscal prevede și reguli speciale pentru suspendarea raportului de muncă.

În anumite situații, condiția privind existența unui salariat rămâne îndeplinită dacă suspendarea este pentru o perioadă mai mică de 30 de zile și situația apare pentru prima dată în anul fiscal respectiv.

Există și o regulă specială pentru concediul pentru incapacitate temporară de muncă.

În acest caz, condiția privind salariatul este considerată îndeplinită dacă perioada cumulată a concediului medical pe întreg anul fiscal nu depășește 30 de zile.

Regula unei singure microîntreprinderi

O altă condiție esențială este cea referitoare la deținerea participațiilor.

Dacă un asociat sau acționar deține, direct sau indirect, peste 25% din capital, titlurile de participare sau drepturile de vot la mai multe societăți care ar îndeplini condițiile pentru aplicarea regimului micro, acesta trebuie să stabilească o singură persoană juridică ce va aplica impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

Cu alte cuvinte, în cazul unei participații mai mari de 25%, nu pot fi menținute simultan mai multe microîntreprinderi pentru același asociat, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Stabilirea societății care rămâne micro trebuie efectuată până la 31 martie inclusiv a anului fiscal următor.

Celelalte societăți vor aplica impozitul pe profit.

Plafonul de 100.000 euro se verifică și împreună cu întreprinderile legate

Aceasta este una dintre cele mai importante reguli ale regimului micro și una care poate genera probleme în practică.

Pentru verificarea plafonului de 100.000 euro nu se iau în considerare întotdeauna numai veniturile societății analizate.

În cazul existenței unor întreprinderi legate, veniturile acestora se cumulează.

Prin urmare, este posibil ca o societate să aibă individual venituri de numai 60.000 euro și totuși să nu poată aplica regimul micro dacă veniturile cumulate cu cele ale întreprinderilor legate depășesc plafonul de 100.000 euro.

Când sunt considerate două societăți întreprinderi legate?

Codul fiscal reglementează mai multe situații.

În principal, legătura poate exista atunci când:

• o societate deține direct sau indirect peste 25% într-o altă societate;
• o societate este deținută în proporție de peste 25% de o altă societate;
• aceeași persoană deține direct sau indirect peste 25% în două sau mai multe societăți;
• există drepturi de numire sau revocare a administratorilor ori a majorității membrilor organelor de conducere.

În astfel de cazuri, la verificarea plafonului fiscal trebuie analizate veniturile cumulate ale entităților legate.

PFA-ul asociatului poate influența plafonul micro

O regulă deosebit de importantă se aplică atunci când asociatul unei societăți desfășoară și activitate economică independentă.

Dacă un asociat deține, direct sau indirect, peste 25% în societate și desfășoară activitate prin:

• PFA;
• întreprindere individuală;
• întreprindere familială;
• altă formă de organizare fără personalitate juridică,

veniturile sau, după caz, norma de venit aferentă activității respective trebuie luate în considerare la verificarea plafonului în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Această regulă este importantă deoarece plafonul de 100.000 euro poate fi depășit prin cumul chiar dacă veniturile SRL-ului, analizate separat, sunt sub limită.

Exemplu privind întreprinderile legate

Presupunem că o persoană deține:

• 100% din Societatea A;
• 60% din Societatea B.

Societatea A realizează venituri de 60.000 euro, iar Societatea B de 50.000 euro.

Analizată separat, fiecare societate este sub plafonul de 100.000 euro.

Însă, deoarece sunt îndeplinite condițiile privind întreprinderile legate:

60.000 + 50.000 = 110.000 euro

Plafonul este depășit.

Prin urmare, simpla verificare individuală a cifrei de afaceri a fiecărei societăți poate conduce la o concluzie fiscală greșită.

Situațiile financiare trebuie depuse la termen

Pentru aplicarea regimului micro, societatea trebuie să fi depus în termen situațiile financiare anuale dacă avea această obligație.

Pentru aplicarea regimului micro în anul 2026, condiția privind depunerea situațiilor financiare se consideră îndeplinită dacă eventualele situații financiare anuale restante au fost depuse până la 31 martie 2026 inclusiv. Această dată nu reprezintă termenul general de depunere a situațiilor financiare aferente exercițiului financiar 2025. Pentru acestea se aplică termenul general prevăzut de legislația contabilă.

Nerespectarea obligației poate conduce la trecerea la impozit pe profit.

Dacă în cursul anului o microîntreprindere nu depune la termen situațiile financiare pentru exercițiul precedent, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care condiția nu mai este îndeplinită.

În cursul anului fiscal N, prevederile art. 52 alin. (2) din Codul fiscal se aplică prin referinţă la situaţiile financiare anuale pentru exerciţiul financiar N – 1 şi la termenul de depunere la organele fiscale competente, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Regimul micro este opțional

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este un sistem opțional.

O societate care îndeplinește condițiile prevăzute de Codul fiscal poate opta pentru aplicarea acestuia începând cu anul fiscal următor.

Totuși, o microîntreprindere nu poate decide pur și simplu în timpul anului să treacă la impozitul pe profit.

Opțiunea pentru impozit pe profit poate fi exercitată, în principiu, începând cu anul fiscal următor, cu excepția situațiilor în care Codul fiscal obligă societatea să iasă din sistemul micro.

Ce reguli se aplică firmelor nou-înființate?

O societate nou-înființată poate opta pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor încă din primul an fiscal.

Pentru aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiții de la momentul înregistrării la registrul comerțului.

În ceea ce privește existența salariatului, firma are la dispoziție: 90 de zile inclusiv de la data înregistrării societății pentru îndeplinirea condiției.

Dacă nu angajează un salariat în acest termen, va datora impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care expiră cele 90 de zile.

Ce firme nu pot aplica regimul micro?

Codul fiscal exclude anumite categorii de societăți.

Nu pot aplica regimul micro, între altele, persoanele juridice care desfășoară activități în:

• domeniul bancar;
• asigurări și reasigurări, cu anumite excepții pentru intermediarii secundari;
• piața de capital;
• jocuri de noroc;
• explorarea, dezvoltarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale.

Sunt excluse și anumite fonduri și entități prevăzute expres de Codul fiscal.

Ce se întâmplă dacă se depășește plafonul de 100.000 euro în timpul anului?

Dacă o microîntreprindere realizează în cursul anului venituri mai mari de echivalentul a: 100.000 euro aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care plafonul a fost depășit.

Limita se verifică pe baza veniturilor cumulate de la începutul anului fiscal.

În cazul întreprinderilor legate, plafonul se verifică și prin cumularea veniturilor acestora, potrivit regulilor speciale.

Vânzarea mijloacelor fixe poate influența plafonul

Pentru verificarea limitei de 100.000 euro se utilizează cifra de afaceri determinată potrivit reglementărilor contabile.

Codul fiscal introduce însă o regulă suplimentară în cazul transferului unor mijloace fixe sau terenuri.

Dacă societatea transferă în cursul anului mai mult de un activ din aceeași subgrupă prevăzută de Catalogul mijloacelor fixe sau mai mult de un teren, veniturile respective se adaugă la calculul cifrei de afaceri pentru verificarea plafonului.

Prin urmare, vânzarea unor active poate determina ieșirea din regimul micro.

Alte situații în care societatea trece la impozit pe profit

Depășirea plafonului nu este singurul motiv pentru ieșirea din sistem.

Microîntreprinderea poate deveni plătitoare de impozit pe profit și atunci când:

• nu mai îndeplinește condiția privind salariatul;
• nu depune la termen situațiile financiare;
• începe să desfășoare activități excluse din regimul micro;
• nu mai respectă regula privind deținerea unei singure microîntreprinderi;
• se modifică alte condiții obligatorii prevăzute de Codul fiscal.

Momentul exact al trecerii la impozit pe profit diferă în funcție de condiția încălcată.

Cum se calculează baza impozabilă?

Impozitul micro nu se aplică pur și simplu asupra tuturor sumelor înregistrate în conturile de venituri.

Regula generală pornește de la veniturile din orice sursă, din care se scad anumite categorii prevăzute expres de Codul fiscal.

Printre acestea se regăsesc, în condițiile legii:

• veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
• veniturile aferente serviciilor în curs de execuție;
• veniturile din producția de imobilizări;
• veniturile din subvenții;
• anumite venituri din provizioane și ajustări;
• anumite despăgubiri;
• veniturile din diferențe de curs valutar;
• anumite venituri financiare;
• dividendele primite de la persoane juridice române;
• anumite dividende primite de la filiale din alte state membre UE;
• bonificațiile acordate de organul fiscal.

În anumite situații, la baza impozabilă se adaugă și elementele prevăzute expres de Codul fiscal.

De aceea, baza impozabilă pentru impozitul micro nu trebuie confundată cu cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului de 100.000 euro.

Sunt două noțiuni fiscale cu scopuri diferite.

Când se calculează și se plătește impozitul?

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează și se plătește trimestrial.

Termenul general este: 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Până la termenul de plată trebuie depusă și declarația fiscală aferentă.

Microîntreprindere nu înseamnă automat impozitare mai avantajoasă

Cota de 1% poate părea foarte redusă, dar trebuie avut în vedere faptul că impozitul este calculat în funcție de venituri, nu de profit.

De exemplu, două societăți cu aceeași cifră de afaceri pot avea niveluri foarte diferite ale profitului.

O societate cu marjă ridicată poate fi avantajată de impozitul de 1%, în timp ce pentru o afacere cu marje foarte mici diferența față de impozitul pe profit poate fi mai redusă.

De aceea, regimul fiscal trebuie analizat împreună cu structura concretă a afacerii.

Ce trebuie să verifice o firmă la începutul fiecărui an?

Pentru aplicarea corectă a regimului micro este recomandată verificarea cel puțin a următoarelor elemente:

1. veniturile realizate la 31 decembrie;
2. existența întreprinderilor legate;
3. participațiile directe și indirecte ale asociaților;
4. eventualele activități ale asociaților prin PFA sau alte forme independente;
5. existența cel puțin a unui salariat;
6. depunerea la termen a situațiilor financiare;
7. natura activităților desfășurate;
8. respectarea condiției privind existența unei singure microîntreprinderi.

În special după reducerea plafonului la 100.000 euro, verificarea întreprinderilor legate devine esențială.

Concluzie

În 2026, regimul microîntreprinderilor este mai restrictiv decât în anii precedenți.

Principalele elemente care trebuie reținute sunt:

plafon de 100.000 euro, cotă de impozitare de 1%, cel puțin un salariat și o singură microîntreprindere pentru asociații care dețin peste 25%, în condițiile Codului fiscal.

În plus, plafonul de 100.000 euro trebuie verificat ținând seama și de întreprinderile legate, inclusiv, în anumite situații, de activitățile desfășurate de asociați prin PFA, întreprinderi individuale sau alte forme de organizare.

O analiză făcută numai pe baza veniturilor unei singure societăți poate conduce astfel la o încadrare fiscală greșită.