Regimul contribuabililor inactivi este reglementat de art. 92 din Codul de procedură fiscală și are consecințe fiscale importante atât pentru societatea declarată inactivă, cât și pentru partenerii săi de afaceri.
Reglementarea cuprinde situațiile în care ANAF poate declara un contribuabil inactiv, condițiile necesare pentru reactivare și regulile privind înscrierea în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.
Contribuabilii inactivi sunt înscriși de ANAF în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, iar declararea unei firme ca inactivă produce consecințe fiscale importante atât pentru societate, cât și pentru partenerii săi de afaceri.
Printre situațiile care pot conduce la inactivitate se regăsesc lipsa declarațiilor fiscale, problemele privind domiciliul fiscal sau sediul social, dar și două situații deosebit de importante pentru societăți: lipsa unui cont de plăți în România și nedepunerea situațiilor financiare anuale într-un anumit termen.
În ce situații poate fi declarat un contribuabil inactiv?
Potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală, o persoană juridică sau o entitate fără personalitate juridică poate fi declarată inactivă dacă se află în una dintre următoarele situații:
- nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
- se sustrage controalelor ANAF prin declararea unor date privind domiciliul fiscal care nu permit identificarea sa;
- organul fiscal constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
- are înscrisă inactivitatea temporară la registrul comerțului;
- durata de funcționare a societății a expirat;
- societatea nu mai are organe statutare;
- a expirat durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social.
Declararea inactivității nu se produce însă în toate cazurile imediat ce apare situația respectivă. Codul de procedură fiscală stabilește și anumite termene și proceduri pe care ANAF trebuie să le respecte.
Lipsa contului bancar poate determina declararea firmei ca inactivă
O prevedere care merită o atenție deosebită este cea potrivit căreia persoana juridică poate fi declarată inactivă dacă nu are un cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului.
Prin urmare, existența contului nu mai trebuie privită exclusiv ca o chestiune operațională privind efectuarea încasărilor și plăților. Lipsa acestuia poate avea consecințe asupra statutului fiscal al societății.
Pentru firmele fără activitate sau pentru societățile păstrate o perioadă îndelungată fără operațiuni, această condiție trebuie avută în vedere chiar dacă societatea nu efectuează în mod curent tranzacții.
Nedepunerea situațiilor financiare anuale poate conduce la inactivitate
O altă situație expres prevăzută pentru persoanele juridice este nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.
Este importantă formularea legii: declararea inactivității nu intervine chiar în ziua următoare termenului normal de depunere a situațiilor financiare.
Trebuie să treacă 5 luni de la împlinirea termenului legal, fără ca situațiile financiare anuale să fi fost depuse.
Această consecință se adaugă celorlalte efecte și sancțiuni pe care legislația le poate prevedea pentru nerespectarea obligațiilor privind situațiile financiare.
Ce se întâmplă dacă nu este depusă nicio declarație fiscală timp de un semestru?
Codul de procedură fiscală prevede ca motiv distinct de inactivare situația în care contribuabilul nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege.
În această situație, declararea în inactivitate nu poate avea loc înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, simpla existență a unor declarații nedepuse trebuie analizată în raport cu condițiile exacte prevăzute de lege și cu procedura urmată de organul fiscal.
Ce se întâmplă dacă societatea nu mai are organe statutare sau îi expiră sediul social?
Două alte situații care pot conduce la declararea inactivității sunt: lipsa organelor statutare și expirarea duratei deținerii spațiului cu destinația de sediu social.
În aceste două cazuri există o garanție procedurală suplimentară.
ANAF trebuie să comunice contribuabilului o notificare referitoare la situația constatată, iar declararea în inactivitate se poate realiza după împlinirea unui termen de 30 de zile de la comunicarea notificării.
Societatea are astfel posibilitatea de a remedia situația înainte de declararea inactivității.
Reguli speciale pentru insolvență, faliment și dizolvare
Codul de procedură fiscală stabilește un regim diferit pentru contribuabilii pentru care:
- s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată;
- s-a intrat în faliment;
- s-a pronunțat sau adoptat o hotărâre de dizolvare.
Aceștia sunt declarați inactivi numai dacă se află în situația privind neîndeplinirea, pe parcursul unui semestru calendaristic, a niciunei obligații declarative prevăzute de lege.
Există reguli speciale și pentru reactivarea acestor contribuabili.
Cum se declară efectiv inactivitatea?
Inactivitatea fiscală nu rezultă doar din faptul că societatea se află într-una dintre situațiile enumerate.
Declararea ca inactiv se efectuează de organul fiscal central prin decizie, potrivit competențelor și procedurii stabilite prin ordin al președintelui ANAF.
Decizia trebuie comunicată contribuabilului.
Acest aspect este important deoarece trebuie făcută diferența între existența unei situații care poate determina inactivarea și declararea efectivă a contribuabilului ca inactiv de către ANAF.
Ce se întâmplă dacă firma rămâne inactivă mai mult de un an?
Reglementarea introduce o consecință foarte serioasă pentru contribuabilii care nu își rezolvă situația.
Dacă un contribuabil declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, intervine mecanismul de dizolvare prevăzut de lege.
În cazul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, dizolvarea se realizează potrivit mecanismului prevăzut de art. VIII din Legea nr. 239/2025.
Organul fiscal are obligația de a formula cererea de dizolvare atât dacă societatea are datorii fiscale, cât și dacă nu înregistrează asemenea obligații, cu excepțiile prevăzute de lege, inclusiv situația existenței unor sesizări penale.
Ce se întâmplă în cazul suspendării temporare a activității la ONRC?
Pentru societățile care au inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, există o regulă specială.
Cererea de dizolvare nu se formulează după regula generală cât timp operează această situație, ci după expirarea termenului de inactivitate temporară, dacă societatea nu și-a reluat activitatea.
Așadar, suspendarea temporară înregistrată la ONRC nu trebuie confundată cu abandonarea societății.
ANAF trebuie să urmărească și recuperarea obligațiilor fiscale
În perioada relevantă pentru aplicarea măsurilor privind contribuabilul inactiv, organul fiscal trebuie să obțină și să utilizeze din oficiu informațiile și documentele necesare stabilirii obligațiilor fiscale.
Totodată, trebuie întreprinse măsurile legale pentru recuperarea obligațiilor fiscale și bugetare.
Prin urmare, declararea inactivității nu determină dispariția eventualelor datorii ale societății.
Cum poate fi reactivată o firmă?
Condițiile diferă în funcție de motivul pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv.
În principalele situații prevăzute de art. 92, reactivarea presupune cumulativ:
1. îndeplinirea tuturor obligațiilor declarative prevăzute de lege;
2. inexistența obligațiilor fiscale restante.
În anumite cazuri trebuie eliminată și cauza concretă care a determinat inactivitatea.
De exemplu, dacă problema a fost legată de domiciliul fiscal, ANAF trebuie să constate că societatea funcționează la domiciliul fiscal declarat.
Dacă inactivitatea a rezultat din lipsa unui cont de plăți, contribuabilul trebuie să aibă un cont corespunzător. Dacă motivul a fost nedepunerea situațiilor financiare anuale, trebuie îndeplinită obligația de depunere.
Ce se întâmplă dacă ANAF a declarat firma inactivă din greșeală?
Codul de procedură fiscală reglementează expres și această situație.
Dacă se constată că un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal care a emis decizia trebuie să o anuleze.
Foarte important, anularea produce efecte atât pentru viitor, cât și pentru trecut.
Există, de asemenea, reguli pentru situația în care instanța dispune suspendarea executării deciziei de declarare în inactivitate. Pe durata suspendării sunt suspendate efectele deciziei, iar contribuabilul este reactivat pentru perioada respectivă.
Registrul contribuabililor inactivi este public
ANAF organizează Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, în care sunt înscrise, printre altele:
- datele de identificare;
- data declarării ca inactiv;
- data reactivării;
- organul fiscal care a emis decizia;
- alte mențiuni relevante.
Registrul este public și poate fi consultat pe site-ul ANAF.
Înscrierea se efectuează după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate sau de reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la comunicare.
De când produce efecte inactivitatea față de partenerii firmei?
Acesta este un detaliu foarte important pentru relațiile comerciale.
Decizia de declarare în inactivitate sau de reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați.
Prin urmare, data înscrierii în registrul public ANAF este esențială atunci când se analizează efectele fiscale asupra partenerilor de afaceri.
Ce efecte fiscale are inactivitatea asupra firmei
Declararea unei firme ca inactivă fiscal nu înseamnă că obligațiile fiscale dispar și nici că societatea nu mai datorează impozite dacă continuă să desfășoare activitate.
Codul fiscal stabilește expres că persoanele impozabile stabilite în România, declarate inactive potrivit Codului de procedură fiscală, care desfășoară activități economice în perioada de inactivitate, rămân obligate la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii aferente activității desfășurate.
În schimb, pe perioada inactivității, există limitări importante în ceea ce privește deductibilitatea fiscală și TVA.
Cheltuielile și TVA nu sunt deductibile în perioada de inactivitate
Pe durata în care contribuabilul este declarat inactiv, acesta nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor efectuate.
Cu alte cuvinte, dacă societatea continuă să cumpere bunuri sau servicii în perioada de inactivitate, respectivele achiziții nu produc imediat efectele fiscale normale pe care le-ar avea în cazul unei societăți active.
Această regulă este una dintre cele mai importante consecințe ale inactivității fiscale, deoarece contribuabilul poate rămâne obligat să colecteze și să plătească taxe, fără a beneficia în aceeași perioadă de dreptul normal de deducere pentru achizițiile sale.
Ce se întâmplă cu TVA după reactivare
Dacă societatea este ulterior reînregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, aceasta își poate exercita dreptul de deducere pentru achizițiile de bunuri și servicii realizate în perioada în care codul de TVA a fost anulat.
Deducerea se poate efectua prin înscrierea TVA în: primul decont de TVA depus după reînregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior.
Un aspect important este că această deducere poate fi exercitată chiar dacă factura primită în perioada respectivă nu conține codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile.
Prin urmare, pierderea dreptului de deducere în perioada de inactivitate nu este neapărat definitivă în ceea ce privește TVA, dacă ulterior contribuabilul este reînregistrat în scopuri de taxă și sunt îndeplinite condițiile legale.
Ce se întâmplă cu facturile emise în perioada în care codul de TVA a fost anulat
După reînregistrarea în scopuri de TVA, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în perioada în care codul de TVA a fost anulat, contribuabilul trebuie să emită facturi în care să înscrie distinct TVA colectată aferentă perioadei respective.
Totuși, taxa astfel evidențiată nu se înscrie în decontul de TVA depus după reînregistrare, întrucât tratamentul acesteia este distinct de TVA aferentă operațiunilor curente realizate după reactivare.
Această regulă este importantă în practică, deoarece contribuabilul trebuie să facă diferența între:
- TVA aferentă operațiunilor din perioada de inactivitate;
- TVA aferentă operațiunilor realizate după reînregistrare.
Cum se tratează cheltuielile dacă inactivitatea și reactivarea sunt în același an fiscal
Dacă societatea este declarată inactivă și apoi reactivată în același an fiscal, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.
Prin urmare, aceste cheltuieli nu sunt neapărat pierdute definitiv din punct de vedere fiscal, ci pot redeveni relevante la calculul impozitului pe profit după reactivare.
Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an fiscal ulterior
Dacă inactivitatea și reactivarea sunt declarate în ani fiscali diferiți, tratamentul este mai complex.
Cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori celui în care are loc reactivarea se iau în calcul la determinarea rezultatului fiscal prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă cheltuielile și depunerea unei declarații rectificative, în condițiile Codului de procedură fiscală.
Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul reactivării, acestea sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării.
Exemplu
O societate este declarată inactivă în octombrie 2026 și reactivată în februarie 2027.
În perioada octombrie-decembrie 2026, societatea suportă anumite cheltuieli.
Acestea nu sunt deductibile în perioada de inactivitate. După reactivarea din 2027, cheltuielile aferente anului 2026 pot fi luate în calcul prin recalcularea rezultatului fiscal pentru 2026 și depunerea declarației rectificative corespunzătoare.
În schimb, dacă societatea ar fi fost declarată inactivă în martie 2026 și reactivată în septembrie 2026, cheltuielile aferente perioadei de inactivitate ar putea fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării, deoarece inactivitatea și reactivarea au intervenit în același an fiscal.
Ce efecte are inactivitatea furnizorului asupra beneficiarului
Inactivitatea fiscală nu produce efecte doar asupra societății declarate inactive. Ea poate afecta direct și clienții sau beneficiarii care cumpără bunuri ori servicii de la aceasta.
Regula generală din Codul fiscal este severă: dacă o persoană impozabilă stabilită în România este înscrisă ca inactivă în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați, beneficiarii care achiziționează ulterior bunuri sau servicii de la aceasta nu beneficiază, pe perioada inactivității furnizorului, de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor respective.
Cu alte cuvinte, problema fiscală a furnizorului se poate transmite și asupra partenerului său comercial.
De când se aplică această limitare
Limitarea intervine pentru achizițiile efectuate după înscrierea furnizorului ca inactiv în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați.
Acest moment este important, deoarece statutul de inactiv produce efecte față de terți prin raportare la înscrierea în registrul public ANAF.
De aceea, pentru beneficiari, verificarea statutului fiscal al furnizorilor poate avea consecințe directe asupra deductibilității fiscale.
Ce nu poate deduce beneficiarul
În perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce:
- cheltuiala aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate;
- TVA aferentă respectivelor achiziții.
Această regulă poate avea un impact semnificativ mai ales în cazul tranzacțiilor cu valori mari.
De exemplu, dacă o societate cumpără servicii în valoare de 100.000 lei plus TVA de la un furnizor care figurează deja ca inactiv, societatea beneficiară nu poate trata în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA ca deductibile în perioada respectivă.
Există și excepții
Codul fiscal prevede două categorii importante de excepții.
Restricția nu se aplică pentru:
- achizițiile de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită;
- achizițiile de bunuri și/sau servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014.
Prin urmare, aceste operațiuni au un tratament distinct față de achizițiile obișnuite de la un contribuabil inactiv.
Ce se întâmplă dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA
Situația nu este neapărat definitivă.
Dacă furnizorul este ulterior înregistrat din nou în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, beneficiarul poate exercita dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate în perioada în care furnizorul a avut codul de TVA anulat.
Deducerea se efectuează pe baza facturilor emise de furnizor după reînregistrare, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.
TVA poate fi înscrisă de beneficiar în: primul decont de TVA depus după reînregistrarea furnizorului sau, după caz, într-un decont ulterior.
Așadar, imposibilitatea deducerii TVA în perioada de inactivitate poate fi una temporară, dacă ulterior furnizorul își regularizează situația fiscală.
Ce se întâmplă cu cheltuielile dacă furnizorul se reactivează în același an
Dacă inactivitatea și reactivarea furnizorului au loc în același an fiscal, beneficiarul poate lua în calcul cheltuielile aferente achizițiilor realizate în perioada de inactivitate la determinarea rezultatului fiscal începând cu trimestrul reactivării furnizorului.
Prin urmare, cheltuiala care nu a fost deductibilă în perioada inactivității poate deveni deductibilă ulterior, după reactivare, în condițiile prevăzute de lege.
Ce se întâmplă dacă reactivarea are loc într-un an ulterior
Dacă furnizorul este declarat inactiv într-un an fiscal și reactivat într-un alt an, tratamentul este diferit.
Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din anii anteriori reactivării, beneficiarul trebuie să ia în calcul acele cheltuieli prin: ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă și depunerea unei declarații rectificative.
Pentru cheltuielile aferente perioadei de inactivitate din chiar anul în care furnizorul este reactivat, acestea se iau în calcul începând cu trimestrul reactivării.
Exemplu practic
Societatea A cumpără servicii de la Societatea B în noiembrie 2026.
La data achiziției, Societatea B figurează ca inactivă în Registrul ANAF.
Societatea A nu poate deduce imediat cheltuiala și TVA aferente.
Dacă Societatea B este reactivată și reînregistrată în scopuri de TVA în februarie 2027:
- TVA poate fi dedusă de Societatea A pe baza facturii emise conform regulilor aplicabile după reînregistrarea furnizorului;
- cheltuiala aferentă anului 2026 poate fi luată în calcul prin ajustarea rezultatului fiscal al anului 2026 și depunerea declarației rectificative;
- eventualele cheltuieli aferente perioadei de inactivitate din 2027 pot fi luate în calcul începând cu trimestrul reactivării.
De ce este importantă verificarea Registrului contribuabililor inactivi
Din perspectiva beneficiarului, verificarea furnizorilor nu este doar o formalitate administrativă.
Dacă furnizorul figurează ca inactiv, beneficiarul poate pierde temporar dreptul de deducere a cheltuielii și a TVA, ceea ce poate influența:
- impozitul pe profit;
- TVA de plată;
- fluxul de numerar;
- corectitudinea declarațiilor fiscale;
- necesitatea depunerii ulterioare a unor declarații rectificative.
De aceea, pentru tranzacțiile semnificative și pentru furnizorii noi, verificarea statutului fiscal în registrul ANAF este o măsură prudentă de control intern.
Concluzie
Declararea unei societăți ca inactivă fiscal nu mai trebuie asociată numai cu lipsa declarațiilor sau cu imposibilitatea ANAF de a găsi contribuabilul la sediul declarat.
Art. 92 din Codul de procedură fiscală cuprinde o paletă mai largă de situații, iar pentru persoanele juridice trebuie acordată o atenție specială existenței unui cont de plăți în România și depunerii la timp a situațiilor financiare anuale.
De asemenea, menținerea unei societăți în stare de inactivitate nu este lipsită de consecințe pe termen lung: nereactivarea în termen de un an poate conduce la demersuri pentru dizolvarea societății.
Inactivitatea fiscală produce efecte semnificative chiar dacă societatea continuă să desfășoare activitate.
Firma rămâne obligată să plătească impozitele, taxele și contribuțiile datorate, însă pe durata inactivității nu beneficiază de dreptul normal de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor.
După reactivare, o parte dintre aceste efecte pot fi corectate: TVA aferentă achizițiilor din perioada în care codul a fost anulat poate fi dedusă în condițiile legii, iar cheltuielile aferente perioadei de inactivitate pot fi recuperate fiscal, fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin ajustarea rezultatului fiscal al anilor anteriori și depunerea declarațiilor rectificative.
Pentru administratori, contabili și consultanți fiscali, verificarea periodică a statutului fiscal, a obligațiilor declarative, a situației sediului social și a informațiilor existente în registrele ANAF și ONRC devine astfel cu atât mai importantă.
Inactivitatea fiscală a furnizorului poate avea consecințe directe asupra beneficiarului.
Pe perioada în care furnizorul este inactiv, beneficiarul nu poate deduce în mod obișnuit nici cheltuiala, nici TVA aferentă achizițiilor, cu excepțiile prevăzute expres de lege.
Dacă furnizorul este ulterior reactivat și reînregistrat în scopuri de TVA, aceste efecte pot fi corectate: TVA poate deveni deductibilă pe baza documentelor emise după reînregistrare, iar cheltuielile pot fi recuperate fiscal fie începând cu trimestrul reactivării, fie prin rectificarea rezultatului fiscal al anilor anteriori.
