Agenția Națională de Administrare Fiscală a anunțat finalizarea unei inspecții la un mare contribuabil, în urma căreia a stabilit un impozit pe profit suplimentar de peste 8 milioane de euro.
Potrivit comunicatului oficial ANAF din 26 martie 2026, baza impozabilă a societății a fost majorată de la aproximativ 26 de milioane de euro la peste 77 de milioane de euro. Impozitul pe profit rezultat în urma controlului a ajuns la aproximativ 12 milioane de euro, față de cele 4 milioane de euro declarate inițial.
Cazul este relevant pentru toate societățile care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate, deoarece arată că existența facturilor și a contractelor nu este suficientă pentru justificarea serviciilor intragrup.
Ce tranzacții a verificat ANAF?
Inspecția fiscală a vizat servicii facturate societății din România de către persoane afiliate nerezidente, în valoare totală de peste 42 de milioane de euro.
Printre serviciile analizate s-au aflat:
- consultanță;
- servicii IT;
- contabilitate;
- resurse umane;
- logistică;
- planificarea livrărilor;
- servicii de conformare fiscală și vamală.
ANAF a analizat dacă aceste servicii erau necesare activității desfășurate în România și dacă societatea obținuse un beneficiu economic concret în urma prestării lor.
Verificarea nu s-a limitat, așadar, la existența documentelor contabile. Inspectorii au urmărit fondul economic al tranzacțiilor și legătura acestora cu funcțiile îndeplinite efectiv de societatea românească.
De ce a fost important profilul funcțional al societății?
Societatea verificată desfășura activități de procesare în regim lohn, cunoscute în domeniul prețurilor de transfer și sub denumirea de „toll manufacturing”.
Aceasta nu deținea drepturile de proprietate asupra produselor finite și nu era responsabilă pentru:
- aprovizionarea cu materiile prime;
- negocierea contractelor cu clienții independenți;
- stabilirea strategiei comerciale;
- asumarea principalelor riscuri asociate produselor și pieței.
Aceste funcții erau exercitate de o altă societate din cadrul grupului.
Prin urmare, contribuabilul din România avea un profil de producător cu funcții și riscuri limitate. Într-un asemenea model, societatea este remunerată, de regulă, prin raportarea unei marje de profit la costurile eligibile aferente activității de procesare.
Tocmai de aceea, stabilirea corectă și completă a bazei de cost este esențială.
Ce probleme a identificat inspecția fiscală?
Conform informațiilor publicate de ANAF, pentru o parte semnificativă a serviciilor intragrup, societatea nu a reușit să demonstreze complet:
- necesitatea economică a serviciilor;
- beneficiul concret obținut de societatea din România;
- modul de alocare a costurilor pe categorii de servicii și centre de cost;
- diferența dintre serviciile operaționale și activitățile realizate exclusiv în interesul acționarilor;
- legătura dintre serviciile facturate și funcțiile exercitate efectiv în România.
De exemplu, anumite servicii de logistică, planificare a livrărilor sau conformare fiscal-vamală nu au putut fi corelate cu responsabilitățile contribuabilului român.
Dacă societatea nu avea atribuții privind livrările externe sau relațiile comerciale cu clienții, trebuia explicat și documentat foarte clar motivul pentru care suporta costurile acestor servicii.
Factura și contractul nu demonstrează singure deductibilitatea
Una dintre principalele concluzii ale acestui control este că factura și contractul reprezintă doar punctul de plecare.
Pentru susținerea deductibilității cheltuielilor cu serviciile intragrup, contribuabilul trebuie să poată demonstra:
- că serviciul a fost prestat efectiv;
- că serviciul era necesar activității societății;
- că societatea a obținut sau putea obține un beneficiu economic;
- că prețul respectă principiul valorii de piață;
- că serviciul nu dublează activități deja realizate intern sau de alți furnizori;
- că nu este vorba despre o activitate efectuată exclusiv în interesul acționarului.
Dovezile pot include rapoarte de activitate, corespondență, prezentări, analize, situații de lucru, pontaje, tichete IT, livrabile, procese-verbale și explicații privind rezultatele obținute.
Documentele trebuie să permită identificarea serviciului concret, a persoanelor implicate, a perioadei în care acesta a fost prestat și a beneficiului produs pentru societatea din România.
Cum a fost recalculată baza impozabilă?
ANAF a constatat și că nu toate costurile aferente activității operaționale principale fuseseră incluse în baza utilizată pentru calcularea remunerației societății din România.
Inspectorii au procedat la reîntregirea bazei de cost și au aplicat ulterior marja de profit stabilită potrivit principiului valorii de piață.
Efectul unei asemenea ajustări poate fi important. Dacă baza de cost asupra căreia se aplică marja este incompletă, veniturile și profitul care ar trebui să rămână în România pot fi subevaluate.
Separat, pentru serviciile intragrup care nu au fost susținute prin documente justificative suficiente, organele fiscale au ajustat tratamentul fiscal al cheltuielilor.
În practică, un control poate verifica simultan atât deductibilitatea cheltuielilor, cât și respectarea regulilor privind prețurile de transfer. Cele două analize sunt legate, dar nu sunt identice.
Ce înseamnă „exportul de profit”?
Expresia „export de profit” este utilizată pentru a descrie situațiile în care baza impozabilă din România este redusă prin plăți către societăți afiliate din alte jurisdicții, fără o justificare economică suficientă.
Simplul fapt că o societate achiziționează servicii de la o persoană afiliată nerezidentă nu înseamnă automat că are loc un transfer nejustificat al profitului.
Riscul apare atunci când:
- serviciile nu pot fi demonstrate;
- beneficiul pentru societatea românească nu este clar;
- costurile includ activități ale acționarului;
- aceleași servicii sunt facturate de mai multe ori;
- cheile de alocare nu reflectă utilizarea reală;
- prețurile nu respectă principiul valorii de piață;
- profilul prezentat în dosarul prețurilor de transfer nu corespunde activității reale.
Ce ar trebui să verifice societățile care au tranzacții intragrup?
Companiile nu ar trebui să aștepte începerea unei inspecții pentru a încerca să reconstruiască documentația serviciilor primite.
Este recomandată o verificare periodică a următoarelor elemente:
- concordanța dintre contracte, facturi și serviciile prestate efectiv;
- existența livrabilelor și a dovezilor de prestare;
- descrierea beneficiului economic pentru fiecare categorie de servicii;
- justificarea cheilor folosite pentru alocarea costurilor;
- separarea costurilor operaționale de activitățile acționarului;
- eliminarea serviciilor duplicate;
- reconcilierea sumelor din dosarul prețurilor de transfer cu evidența contabilă;
- corelarea profilului funcțional cu funcțiile, activele și riscurile reale;
- includerea tuturor costurilor relevante în baza de calcul a remunerației;
- actualizarea analizelor de comparabilitate și a documentației justificative.
Documentația contemporană, pregătită în momentul efectuării tranzacțiilor, este în general mai convingătoare decât explicațiile și documentele reconstruite după începerea controlului.
Concluzie
Controlul anunțat de ANAF transmite un semnal clar societăților care au tranzacții semnificative cu persoane afiliate: serviciile intragrup trebuie susținute atât juridic și contabil, cât mai ales economic.
Un dosar al prețurilor de transfer nu ar trebui privit ca o formalitate pregătită doar la solicitarea inspectorilor. Acesta trebuie să reflecte modul real în care funcționează societatea, responsabilitățile pe care le are și beneficiile obținute din tranzacțiile cu grupul.
În lipsa unei documentații complete, consecințele pot include refuzarea deductibilității unor cheltuieli, ajustarea prețurilor de transfer, recalcularea impozitului pe profit și stabilirea accesoriilor fiscale.
O analiză preventivă a serviciilor intragrup și a bazei de cost poate identifica din timp riscurile și poate evita ajustări fiscale de ordinul milioanelor de euro.
