PFA la normă de venit în 2026. Cine poate aplica regimul, cum se ajustează norma și când se trece la sistem real

Persoanele fizice care obțin venituri din anumite activități independente pot determina venitul net anual pe baza unei norme de venit, fără să calculeze diferența dintre veniturile încasate și cheltuielile deductibile.

Regimul este prevăzut de art. 69 din Codul fiscal și se aplică activităților de producție, comerț și prestări de servicii cuprinse în nomenclatorul aprobat de Ministerul Finanțelor.

Norma nu reprezintă venitul efectiv încasat de contribuabil, ci o valoare fiscală stabilită pentru fiecare activitate și zonă. Aceasta constituie baza de la care se determină impozitul pe venit și, după caz, obligațiile privind contribuțiile sociale.

Începând cu anul 2026 se utilizează nomenclatorul actualizat prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.960/2025, care corelează activitățile eligibile cu clasificările CAEN aplicabile. Ordinul și nomenclatorul pot fi consultate pe Portalul Legislativ.

Cine poate fi impozitat pe baza normei de venit

Regimul poate fi aplicat contribuabililor care realizează venituri din activități independente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• activitatea nu este o profesie liberală;
• activitatea apare în nomenclatorul aprobat de Ministerul Finanțelor;
• pentru activitatea respectivă a fost publicată o normă de venit în județul în care aceasta se desfășoară;
• contribuabilul nu se află într-o situație care impune determinarea venitului net în sistem real;
• venitul brut realizat în anul anterior nu a depășit plafonul de 25.000 de euro.

Regimul este utilizat în principal de persoanele fizice autorizate și întreprinderile individuale care desfășoară activități de producție, comerț sau prestări de servicii.

Profesiile liberale, precum cele exercitate de avocați, notari, medici, experți contabili, arhitecți sau alți profesioniști reglementați prin legi speciale, nu intră sub incidența normelor de venit. Pentru acestea, venitul net se determină în sistem real.

Simpla existență a unui cod CAEN în documentele de autorizare nu este suficientă. Trebuie verificat dacă activitatea efectiv desfășurată apare atât în nomenclatorul național, cât și în tabelul publicat pentru județul în care contribuabilul își desfășoară activitatea.

Cum se stabilește norma de venit

Nivelul normelor anuale este stabilit de direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, cu consultarea consiliilor județene sau a Consiliului General al Municipiului București.

Normele și coeficienții de corecție trebuie publicați anual, în trimestrul al patrulea al anului anterior celui în care urmează să fie aplicați.

Prin urmare, nu există o singură normă valabilă la nivel național. Pentru aceeași activitate, valoarea poate fi diferită de la un județ la altul și, în anumite situații, chiar în interiorul aceluiași județ, în funcție de localitatea în care se desfășoară activitatea.

Listele oficiale pentru 2026 pot fi consultate în secțiunea dedicată normelor anuale de venit publicate de ANAF.

Norma nu poate fi mai mică de 12 salarii minime

Potrivit art. 69 din Codul fiscal, norma de venit pentru fiecare activitate nu poate fi mai mică decât valoarea a 12 salarii de bază minime brute pe țară, garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului în care se realizează venitul.

Acest plafon reprezintă nivelul normei înainte de aplicarea criteriilor de corecție.

În consecință, norma publicată pentru o activitate trebuie analizată împreună cu:

• salariul minim aplicabil la 1 ianuarie;
• localitatea în care se desfășoară activitatea;
• coeficienții de majorare sau reducere;
• perioada efectivă de activitate;
• numărul activităților și al locurilor în care acestea sunt desfășurate.

Regulile generale sunt prevăzute de art. 69 din Codul fiscal, iar modul de ajustare este dezvoltat în Normele metodologice de aplicare.

Norma poate fi majorată sau redusă

Norma publicată de organul fiscal nu este întotdeauna și norma finală asupra căreia se calculează impozitul.

Contribuabilul trebuie să verifice dacă îi sunt aplicabili coeficienții de corecție publicați pentru județul său. Aceștia pot conduce la majorarea sau la reducerea normei.

Criteriile care pot fi luate în considerare includ:

• vadul comercial și clientela;
• vârsta contribuabilului;
• timpul alocat activității;
• gradul de handicap sau de invaliditate;
• desfășurarea activității într-un spațiu propriu ori închiriat;
• folosirea materialelor proprii sau ale clientului;
• utilizarea mașinilor, dispozitivelor și sculelor;
• caracterul sezonier al activității;
• durata concediului legal de odihnă;
• desfășurarea activității cu salariați;
• contribuția fiecărui asociat;
• informațiile declarate în scopuri de TVA;
• alte criterii specifice stabilite local.

Coeficienții nu sunt identici în toate județele. De exemplu, calitatea de salariat poate determina o reducere a normei într-un județ, însă procentul și condițiile trebuie verificate în tabelul publicat de direcția regională competentă.

În același mod, desfășurarea activității cu salariați poate conduce la majorarea normei, dar procentul nu este stabilit uniform la nivel național.

Cum se aplică mai mulți coeficienți de corecție

Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru mai multe reduceri sau majorări, trebuie respectată procedura prevăzută de normele metodologice și de documentele publicate pentru județul respectiv.

Contribuabilii care beneficiază de mai mulți coeficienți de reducere sau majorare iau în calcul coeficientul cel mai mare. Nu se cumulează automat toate reducerile pentru care contribuabilul ar putea părea eligibil.

În situația în care există atât o majorare, cât și o reducere, norma este mai întâi ajustată cu majorarea aplicabilă, iar reducerea se aplică asupra valorii astfel obținute.

Exemplu de calcul

Presupunem că norma anuală aplicabilă unei activități este de 60.000 de lei.

Contribuabilul:

• are un salariat, pentru care tabelul local prevede o majorare de 20%;
• are și calitatea de salariat, pentru care este prevăzută o reducere de 50%.

Calculul se efectuează astfel:

1. Majorarea normei:
   60.000 lei × 20% = 12.000 lei.
2. Norma după majorare:
   60.000 lei + 12.000 lei = 72.000 lei.
3. Reducerea pentru calitatea de salariat:
   72.000 lei × 50% = 36.000 lei.
4. Norma anuală ajustată:
   72.000 lei − 36.000 lei = 36.000 lei.
5. Impozitul pe venit:
   36.000 lei × 10% = 3.600 lei.

Exemplul este orientativ. Procentele efectiv aplicabile trebuie preluate din tabelul de corecții publicat pentru județul și anul fiscal respectiv.

Din ce moment se aplică reducerea pentru salariați

Atunci când contribuabilul dobândește sau pierde calitatea de salariat în cursul anului, corectarea normei se face începând cu luna următoare încheierii sau încetării contractului individual de muncă.

Pentru reducerile acordate în funcție de vârstă, ajustarea se aplică începând cu anul următor celui în care contribuabilul a împlinit vârsta prevăzută în tabelul de corecții.

Documentele care justifică aplicarea reducerii trebuie păstrate de contribuabil și prezentate organului fiscal dacă sunt solicitate.

Ce se întâmplă dacă activitatea începe sau încetează în cursul anului

Atunci când activitatea este desfășurată numai o parte din anul calendaristic, norma se reduce proporțional cu perioada efectivă de activitate.

Regula se aplică:

• de la data autorizării, în anul începerii activității;
• până la data încetării activității;
• pentru anumite perioade de întrerupere temporară recunoscute de legislație.

Norma corespunzătoare perioadei efectiv lucrate se determină prin raportarea normei anuale la 365 de zile și înmulțirea rezultatului cu numărul zilelor de activitate.

Formula generală este:

Norma recalculată = norma anuală ajustată ÷ 365 × numărul zilelor de activitate

Reducerea se aplică normei corectate potrivit criteriilor specifice, nu neapărat valorii inițiale publicate de ANAF.

Întreruperile temporare pot reduce norma

Norma poate fi redusă proporțional și pentru întreruperile temporare de activitate cauzate de:

• accidente;
• spitalizare;
• alte cauze obiective;
• evenimente de forță majoră.

Întreruperea trebuie dovedită cu documente justificative.

În cazul încetării sau întreruperii temporare a activității, contribuabilul trebuie să depună Declarația unică în termen de 30 de zile de la producerea evenimentului și să recalculeze obligațiile fiscale.

Documentele pe baza cărora a fost redusă norma trebuie păstrate la domiciliul fiscal.

Ce se întâmplă dacă activitatea este desfășurată în mai multe locuri

Dacă aceeași activitate este desfășurată în două sau mai multe locuri diferite, venitul net anual se stabilește prin însumarea normelor de venit aferente fiecărui loc de desfășurare.

Fiecare normă se corectează separat, potrivit criteriilor aplicabile locului respectiv.

Astfel, deschiderea unui al doilea punct de lucru poate produce o creștere semnificativă a venitului net fiscal, chiar dacă încasările efective nu cresc în aceeași proporție.

Ce se întâmplă dacă PFA desfășoară mai multe activități

Dacă toate activitățile desfășurate sunt eligibile pentru impunerea la normă, venitul net anual se determină prin însumarea normelor corespunzătoare fiecărei activități.

Situația se schimbă dacă PFA desfășoară:

• o activitate cuprinsă în nomenclator;
• o altă activitate independentă care nu este cuprinsă în nomenclator.

În acest caz, venitul net trebuie determinat în sistem real pentru întreaga activitate, conform art. 69 alin. (7) din Codul fiscal.

Dacă activitatea neeligibilă este adăugată în cursul anului, venitul net anual va include:

• fracțiunea din norma de venit aferentă perioadei în care s-a aplicat regimul normei;
• venitul net rezultat din evidența contabilă pentru perioada de impunere în sistem real.

Adăugarea unui nou cod CAEN trebuie, așadar, analizată și din punct de vedere fiscal, nu numai din perspectiva autorizării.

Plafonul de 25.000 de euro pentru trecerea la sistem real

Contribuabilii impozitați pe bază de norme de venit care au realizat în anul fiscal anterior un venit brut mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro sunt obligați să determine venitul net în sistem real începând cu anul următor.

Pentru verificarea plafonului se utilizează cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Națională a României pentru anul în care a fost realizat venitul.

Este importantă diferența dintre cele două valori:

• pentru verificarea plafonului de 25.000 de euro se ia în calcul venitul brut efectiv realizat;
• pentru calcularea impozitului în regimul normelor se utilizează norma anuală ajustată.

Exemplu: dacă un PFA este impozitat la normă în 2026 și depășește în acest an plafonul de 25.000 de euro, acesta va aplica sistemul real începând cu anul 2027.

Depășirea plafonului nu schimbă retroactiv regimul aplicabil veniturilor din anul în care plafonul a fost depășit.

Norma de venit și contribuțiile sociale

Impozitul pe venit se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale ajustate.

CAS și CASS se analizează separat, potrivit regulilor și plafoanelor aplicabile veniturilor din activități independente. Faptul că o persoană este impozitată pe baza normei de venit nu o scutește automat de plata contribuțiilor sociale.

La stabilirea obligațiilor trebuie avute în vedere:

• norma anuală după aplicarea coeficienților;
• perioada efectivă de activitate;
• cumularea cu alte venituri relevante;
• plafoanele aplicabile CAS și CASS;
• eventualele excepții sau scutiri prevăzute de Codul fiscal.

Declarația unică utilizată pentru declararea impozitului și a contribuțiilor este formularul 212. Formularul și instrucțiunile oficiale sunt disponibile în secțiunea Declarația unică – ANAF.

Ce evidențe trebuie să țină un PFA la normă de venit

Contribuabilii impozitați pe baza normelor de venit completează numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidență fiscală.

Aceștia nu au obligațiile de evidență contabilă necesare determinării venitului net în sistem real, deoarece impozitul nu este stabilit prin scăderea cheltuielilor deductibile din veniturile încasate.

Totuși, trebuie păstrate documentele care permit:

• verificarea venitului brut anual;
• verificarea plafonului de 25.000 de euro;
• justificarea coeficienților de corecție;
• justificarea perioadelor de întrerupere;
• verificarea datei începerii sau încetării activității;
• stabilirea obligațiilor privind TVA și contribuțiile sociale.

Regimul normei de venit înseamnă o evidență fiscală simplificată, nu lipsa oricăror obligații documentare.

Norma de venit este avantajoasă în toate situațiile?

Nu neapărat.

Regimul poate fi avantajos atunci când venitul net efectiv este mai mare decât norma ajustată. În această situație, impozitul pe venit se calculează asupra normei, nu asupra câștigului efectiv.

În schimb, regimul poate fi nefavorabil atunci când:

• încasările efective sunt reduse;
• contribuabilul are cheltuieli mari;
• activitatea este desfășurată cu salariați;
• sunt utilizate mai multe puncte de lucru;
• se desfășoară mai multe activități;
• coeficienții locali majorează considerabil norma;
• activitatea generează pierderi.

În sistem real, impozitul se aplică venitului net determinat ca diferență între veniturile impozabile și cheltuielile deductibile. La norma de venit, cheltuielile efective nu reduc baza impozabilă.

Alegerea regimului trebuie făcută după o simulare care să compare norma ajustată cu venitul net estimat în sistem real.

Ce se întâmplă dacă PFA depășește plafonul de TVA

Plafonul de 25.000 de euro prevăzut de art. 69 din Codul fiscal nu trebuie confundat cu plafonul de scutire de TVA.

În anul 2026, plafonul pentru aplicarea regimului special de scutire de TVA este de 395.000 de lei. Acest nivel se aplică începând cu 1 septembrie 2025, când plafonul anterior de 300.000 de lei a fost majorat prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2025. Modificarea este prezentată și de Ministerul Finanțelor.

Cele două plafoane au scopuri și efecte diferite:

• plafonul de 25.000 de euro privește trecerea de la norma de venit la sistemul real;
• plafonul de 395.000 de lei privește obligația înregistrării în scopuri de TVA;
• pentru plafonul de 25.000 de euro se utilizează cursul mediu anual comunicat de BNR;
• plafonul TVA este stabilit direct în lei și se urmărește în cursul anului calendaristic.

Înregistrarea în scopuri de TVA nu determină, prin ea însăși, trecerea la sistem real. Un PFA poate fi înregistrat în scopuri de TVA și, în același timp, să determine venitul net pe baza normei de venit, dacă îndeplinește în continuare condițiile art. 69 din Codul fiscal.

În practică însă, plafonul de 25.000 de euro este mult mai mic decât plafonul TVA. Din acest motiv, un PFA care ajunge să depășească plafonul de 395.000 de lei va fi depășit și plafonul de 25.000 de euro.

Efectele nu se produc însă în același moment:

• înregistrarea în scopuri de TVA intervine în cursul anului în care se depășește plafonul de 395.000 de lei;
• trecerea obligatorie la sistem real intervine începând cu anul fiscal următor celui în care venitul brut a depășit echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro.

Din ce moment se aplică TVA

PFA care depășește plafonul de 395.000 de lei trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA cel târziu la data depășirii plafonului.

Regimul normal de taxare se aplică începând cu tranzacția care conduce la depășirea plafonului. Prin urmare, contribuabilul nu mai beneficiază de scutire pentru întreaga factură sau operațiune prin care cifra de afaceri depășește 395.000 de lei.

Regula este diferită de cea aplicabilă înainte de 1 septembrie 2025, când înregistrarea trebuia solicitată într-un anumit termen după sfârșitul lunii în care plafonul fusese depășit. Conform reglementării actuale, monitorizarea cifrei de afaceri trebuie efectuată înainte de emiterea fiecărei facturi care poate conduce la depășirea plafonului.

În cazul în care contribuabilul nu solicită înregistrarea la timp, organul fiscal îl poate înregistra din oficiu de la data depășirii plafonului și poate stabili TVA aferentă operațiunilor efectuate după acel moment, împreună cu obligațiile fiscale accesorii.

Regulile privind plafonul de 395.000 de lei și momentul înregistrării sunt prevăzute de art. 310 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2025.

Cum se calculează plafonul de TVA

Pentru verificarea plafonului nu se utilizează norma de venit și nici valoarea încasărilor efective în sens strict. Se urmărește cifra de afaceri relevantă pentru regimul special de scutire, calculată potrivit art. 310 din Codul fiscal.

Aceasta cuprinde, în principal, valoarea fără TVA a:

• livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile;
• operațiunilor scutite cu drept de deducere;
• anumitor operațiuni scutite fără drept de deducere, dacă acestea nu sunt accesorii activității principale.

Livrările de active fixe corporale și cesiunile de active necorporale nu se includ, în principiu, în cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului.

Prin urmare, cifra de afaceri relevantă pentru TVA trebuie determinată separat de:

• norma anuală de venit;
• venitul brut utilizat pentru plafonul de 25.000 de euro;
• încasările urmărite pentru stabilirea impozitului;
• cifra de afaceri contabilă, acolo unde noțiunile nu coincid.

Exemplu privind depășirea celor două plafoane

Un PFA impozitat la normă de venit realizează în anul 2026 o cifră de afaceri relevantă pentru TVA de 410.000 lei.

În luna în care este emisă factura prin care se depășește plafonul de 395.000 de lei:

• PFA trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA;
• regimul normal de TVA se aplică începând cu tranzacția care produce depășirea;
• pentru anul 2026, venitul net poate continua să fie determinat pe baza normei de venit, dacă până la acel moment erau îndeplinite condițiile regimului;
• deoarece venitul brut din 2026 depășește și echivalentul a 25.000 de euro, din anul 2027 venitul net va trebui determinat obligatoriu în sistem real.

Astfel, depășirea plafonului TVA produce efecte imediat, în cursul anului, în timp ce depășirea plafonului de 25.000 de euro produce trecerea la sistem real începând cu anul fiscal următor.

PFA la normă poate opta pentru TVA înainte de plafon

Un PFA poate solicita înregistrarea normală în scopuri de TVA și înainte de atingerea plafonului de 395.000 de lei.

Opțiunea poate fi utilă în special atunci când:

• clienții sunt înregistrați în scopuri de TVA;
• activitatea presupune achiziții sau investiții importante;
• TVA deductibilă aferentă achizițiilor este semnificativă;
• înregistrarea în scopuri de TVA nu produce un dezavantaj comercial privind prețul serviciilor.

În schimb, pentru un PFA care lucrează în principal cu persoane fizice sau cu entități care nu își pot deduce TVA, înregistrarea poate conduce la creșterea prețului final ori la reducerea marjei.

Opțiunea pentru înregistrarea în scopuri de TVA nu înseamnă renunțarea la norma de venit. Cele două regimuri fiscale funcționează separat.

Ce trebuie verificat pentru aplicarea normei în 2026

Înainte de aplicarea regimului, contribuabilul ar trebui să verifice:

1. dacă activitatea apare în nomenclatorul aprobat prin Ordinul nr. 1.960/2025;
2. dacă activitatea nu este calificată drept profesie liberală;
3. codul și denumirea CAEN corespunzătoare activității efective;
4. norma publicată pentru județul și localitatea în care se desfășoară activitatea;
5. coeficienții de majorare și reducere aplicabili;
6. existența mai multor activități sau puncte de lucru;
7. perioada efectivă de activitate;
8. venitul brut realizat în anul anterior;
9. depășirea sau nu a plafonului de 25.000 de euro;
10. obligațiile privind impozitul, CAS, CASS și Declarația unică.
11. cifra de afaceri relevantă pentru plafonul de scutire de TVA de 395.000 de lei;
12. factura sau operațiunea prin care poate fi depășit plafonul TVA;
13. obligația înregistrării în scopuri de TVA începând cu tranzacția care conduce la depășirea plafonului;
14. diferența dintre momentul înregistrării în scopuri de TVA și momentul trecerii obligatorii la sistem real.

PFA poate opta pentru sistemul real chiar dacă există normă de venit

Faptul că o activitate este inclusă în nomenclator și că pentru aceasta a fost publicată o normă de venit nu îl obligă pe contribuabil să rămână la acest mod de impozitare.

Potrivit art. 69¹ din Codul fiscal, contribuabilii care desfășoară activități eligibile pentru norma de venit pot opta pentru determinarea venitului net anual în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.

În sistem real, venitul net se determină ca diferență între:

• venitul brut obținut din activitate;
• cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării veniturilor.

Existența unei norme de venit oferă, așadar, posibilitatea aplicării unui regim simplificat, dar nu exclude alegerea sistemului real.

Cum se exercită opțiunea pentru sistemul real

Începând cu veniturile aferente anului 2025, mecanismul de exercitare a opțiunii a fost modificat ca urmare a eliminării declarării veniturilor estimate.

Opțiunea pentru sistemul real, inclusiv în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal, se exercită prin:

1. completarea Declarației unice cu informațiile privind determinarea venitului net anual în sistem real;
2. depunerea declarației la organul fiscal competent până la termenul legal prevăzut de art. 122 alin. (3) din Codul fiscal.

Declarația unică se depune până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui în care au fost realizate veniturile.

Prin urmare, pentru aplicarea sistemului real veniturilor realizate în anul 2026, opțiunea se evidențiază în Declarația unică aferentă anului 2026, depusă în anul 2027.

Regula rezultă din forma actuală a art. 69¹ din Codul fiscal, modificată prin OUG nr. 128/2024.

Chiar dacă opțiunea este formalizată prin Declarația unică depusă după încheierea anului, contribuabilul care intenționează să aplice sistemul real trebuie să țină evidența contabilă și să păstreze documentele justificative necesare determinării venitului net.

Fără o evidență completă a veniturilor și cheltuielilor nu poate fi justificat venitul net declarat în sistem real.

Opțiunea este obligatorie pentru doi ani

Alegerea sistemului real nu poate fi schimbată de la un an la altul în funcție de rezultatul care pare mai avantajos.

Opțiunea este obligatorie pentru o perioadă de doi ani fiscali consecutivi.

Perioada cuprinde:

• anul fiscal pentru care se depune Declarația unică prin care se exercită opțiunea;
• anul fiscal următor.

De exemplu, dacă un contribuabil optează pentru sistemul real în Declarația unică aferentă veniturilor realizate în 2026, opțiunea este obligatorie pentru anii fiscali 2026 și 2027.

După expirarea perioadei de doi ani, opțiunea se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă PFA nu solicită revenirea la impozitarea pe baza normei de venit.

Pentru revenire, contribuabilul trebuie să completeze corespunzător Declarația unică aferentă veniturilor realizate în anul următor expirării perioadei obligatorii și să o depună până la termenul legal.

Revenirea la normă este posibilă numai dacă, la momentul respectiv:

• activitatea este în continuare cuprinsă în nomenclator;
• pentru activitatea respectivă există o normă publicată;
• contribuabilul nu a depășit plafonul de 25.000 de euro;
• nu desfășoară și o activitate care impune determinarea venitului net în sistem real;
• sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de Codul fiscal.

Când poate fi avantajos sistemul real

Opțiunea pentru sistemul real poate fi favorabilă atunci când:

• cheltuielile deductibile sunt ridicate;
• activitatea necesită investiții importante;
• venitul net efectiv este mai mic decât norma anuală ajustată;
• activitatea este la început și încasările sunt reduse;
• contribuabilul anticipează o perioadă cu activitate scăzută;
• norma este majorată prin aplicarea coeficienților de corecție;
• există riscul înregistrării unei pierderi fiscale.

În sistemul real, impozitul de 10% se aplică venitului net impozabil, nu normei publicate.

Dacă activitatea produce pierdere fiscală, nu se datorează impozit pe venit pentru anul respectiv, iar pierderea se tratează potrivit regulilor de reportare și compensare prevăzute de Codul fiscal.

În schimb, sistemul real presupune obligații suplimentare privind:

• evidența veniturilor și cheltuielilor;
• justificarea deductibilității cheltuielilor;
• completarea Registrului de evidență fiscală;
• inventarierea patrimoniului afectat activității;
• calcularea amortizării;
• aplicarea, de regulă, a reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă;
• păstrarea documentelor justificative.

Norma și sistemul real trebuie comparate înainte de alegere

Alegerea nu ar trebui făcută numai în funcție de valoarea impozitului estimat pentru primul an, deoarece opțiunea produce efecte pentru minimum doi ani fiscali consecutivi.

Analiza trebuie să compare:

• norma anuală după aplicarea coeficienților de corecție;
• veniturile care se estimează că vor fi încasate;
• cheltuielile deductibile estimate;
• investițiile și amortizarea;
• efectele asupra CAS și CASS;
• costurile administrative ale evidenței în sistem real;
• evoluția anticipată a activității în ambii ani ai perioadei obligatorii.

Prin urmare, norma de venit nu este întotdeauna regimul cel mai avantajos și nici obligatoriu pentru toate persoanele care desfășoară o activitate inclusă în nomenclator.

Concluzie

Impozitarea pe baza normelor de venit nu este disponibilă pentru orice PFA. Regimul poate fi utilizat numai pentru activitățile independente prevăzute în nomenclator, cu excluderea profesiilor liberale și cu respectarea plafonului anual de 25.000 de euro.

Norma de venit se stabilește în funcție de activitate și de locul desfășurării acesteia, iar valoarea publicată poate fi majorată sau redusă prin aplicarea coeficienților locali de corecție.

Dacă aceeași activitate este desfășurată în mai multe locuri sau dacă sunt exercitate mai multe activități eligibile, normele se însumează. Dacă este adăugată o activitate care nu poate fi impozitată la normă, venitul net va trebui determinat în sistem real, în condițiile prevăzute de Codul fiscal.

Pentru aplicarea corectă a regimului în 2026 trebuie consultate atât art. 69 din Codul fiscal și normele metodologice, cât și nomenclatorul național, tabelul de norme și coeficienții publicați pentru județul în care se desfășoară activitatea.

Includerea unei activități în nomenclator nu îl împiedică pe contribuabil să aleagă sistemul real. Opțiunea se exercită prin Declarația unică și este obligatorie pentru doi ani fiscali consecutivi, după care se reînnoiește dacă nu este solicitată revenirea la norma de venit. Alegerea trebuie făcută după compararea normei ajustate cu venitul net estimat și cu obligațiile de evidență aferente fiecărui regim.