Taxa pe valoarea adăugată – TVA – este unul dintre cele mai importante impozite indirecte din România și afectează aproape orice societate care desfășoară activități economice.
Regulile sunt prevăzute în Titlul VII din Codul fiscal, iar în 2026 firmele trebuie să țină cont atât de cotele de TVA aplicabile, cât și de plafonul pentru regimul special de scutire, regulile privind deducerea taxei, exigibilitatea, facturarea și declararea.
Codul fiscal definește TVA ca fiind un impozit indirect datorat bugetului statului.
Ce este TVA?
TVA este o taxă aplicată, în principiu, asupra livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii care intră în sfera de aplicare a taxei.
Pentru o operațiune obișnuită, o societate înregistrată în scopuri de TVA poate:
- colecta TVA la vânzări;
- deduce TVA aferentă anumitor achiziții;
- plăti la buget diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă, dacă taxa colectată este mai mare;
- solicita reportarea sau, în condițiile legii, rambursarea diferenței atunci când TVA deductibilă este mai mare.
Din punct de vedere fiscal, este importantă diferența dintre:
TVA colectată – taxa aferentă operațiunilor taxabile efectuate de firmă;
și
TVA deductibilă – taxa aferentă achizițiilor pentru care sunt îndeplinite condițiile legale de deducere.
Ce operațiuni sunt impozabile în România?
Pentru ca o livrare de bunuri sau o prestare de servicii să fie impozabilă în România, Codul fiscal stabilește mai multe condiții cumulative.
În principal, trebuie să existe o livrare de bunuri sau o prestare de servicii cu plată, locul operațiunii să fie în România, operațiunea să fie realizată de o persoană impozabilă care acționează ca atare și să rezulte dintr-o activitate economică.
Importurile și anumite achiziții intracomunitare sunt, de asemenea, operațiuni care pot fi impozabile în România.
Acesta este motivul pentru care, în cazul operațiunilor internaționale, nu este suficient să verificăm doar unde este stabilit furnizorul sau clientul. Trebuie determinat în primul rând locul operațiunii din punct de vedere TVA.
Care este cota standard de TVA în 2026?
În 2026, cota standard de TVA este de 21%.
Aceasta se aplică operațiunilor impozabile care nu sunt scutite de TVA și pentru care Codul fiscal nu prevede aplicarea unei cote reduse.
Exemplu:
O societate prestează servicii în valoare de 10.000 lei, pentru care se aplică cota standard.
TVA:
10.000 lei × 21% = 2.100 lei
Valoarea totală a facturii:
12.100 lei
Cota redusă de TVA de 11%
Codul fiscal prevede și o cotă redusă de 11% pentru anumite categorii de bunuri și servicii.
Printre acestea se regăsesc, în condițiile prevăzute de lege:
- medicamentele de uz uman;
- anumite alimente și băuturi destinate consumului uman și animal;
- serviciile de alimentare cu apă și canalizare;
- apa pentru irigații în agricultură;
- anumite îngrășăminte, pesticide, semințe și servicii agricole;
- manualele școlare, cărțile, ziarele și revistele;
- accesul la muzee, castele, monumente, grădini zoologice și botanice;
- anumite livrări de lemn de foc;
- energia termică pentru anumite categorii de beneficiari;
- anumite locuințe cu caracter social;
- serviciile de cazare;
- serviciile de restaurant și catering, cu excepțiile prevăzute de lege.
Aplicarea cotei reduse trebuie însă analizată concret pentru fiecare produs sau serviciu.
Faptul că un produs aparține unei categorii generale, de exemplu „alimente”, nu înseamnă automat că i se aplică 11%.
Există alimente pentru care nu se aplică 11%?
Da.
Codul fiscal prevede expres mai multe excepții.
De exemplu, cota redusă nu se aplică în același mod anumitor:
- băuturi alcoolice;
- băuturi nealcoolice încadrate la codul NC 2202;
- alimente cu zahăr adăugat de minimum 10 g/100 g produs, cu anumite excepții;
- suplimente alimentare.
Pentru aceste produse trebuie verificată încadrarea exactă înainte de stabilirea cotei TVA.
Cine este persoană impozabilă din punct de vedere TVA?
Codul fiscal consideră persoană impozabilă orice persoană care desfășoară independent activități economice, indiferent de scopul sau rezultatul activității.
Activitățile economice includ activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, profesiilor liberale și exploatarea bunurilor în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Această definiție este mai largă decât noțiunea obișnuită de „societate comercială”.
Plafonul de scutire TVA este de 395.000 lei
În 2026, persoana impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală nu depășește:
395.000 lei
poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici.
Aceasta este una dintre cele mai importante reguli pentru firmele mici.
Aplicarea regimului special înseamnă, în principal, că firma nu colectează TVA pentru operațiunile care intră sub incidența scutirii.
Ce intră în calculul plafonului de 395.000 lei?
Plafonul nu trebuie confundat pur și simplu cu totalul tuturor sumelor care intră în contul societății.
Cifra de afaceri relevantă pentru regimul TVA se determină potrivit regulilor speciale din Codul fiscal.
În aceasta intră, în principiu, valoarea anumitor:
- livrări de bunuri;
- prestări de servicii;
- operațiuni scutite cu drept de deducere;
- anumite operațiuni scutite fără drept de deducere, dacă nu sunt accesorii activității principale.
În schimb, Codul fiscal exclude din această cifră de afaceri, printre altele, anumite livrări de active fixe corporale și transferuri de active necorporale.
De aceea, plafonul trebuie urmărit pe baza regulilor fiscale specifice TVA, nu doar pe baza cifrei de afaceri contabile din balanță.
Poți deveni plătitor de TVA înainte de atingerea plafonului?
Da.
O firmă care se află sub plafonul de 395.000 lei poate opta pentru aplicarea regimului normal de TVA.
Această opțiune poate fi utilă, de exemplu, atunci când societatea:
- are investiții importante cu TVA;
- lucrează în principal cu clienți plătitori de TVA;
- efectuează operațiuni pentru care statutul de persoană înregistrată în scopuri de TVA este comercial sau fiscal mai avantajos.
Decizia trebuie însă analizată înainte, deoarece înregistrarea TVA aduce și obligații administrative suplimentare.
Ce se întâmplă când depășești plafonul?
Dacă societatea depășește plafonul de scutire, apare obligația de înregistrare în scopuri de TVA în condițiile prevăzute de Codul fiscal.
Potrivit formei actuale a reglementării, înregistrarea este valabilă de la data depășirii plafonului, în situațiile prevăzute de lege.
Din acest motiv, plafonul trebuie urmărit permanent și nu doar la sfârșitul anului.
Pentru firmele care se apropie de 395.000 lei, contabilul ar trebui să monitorizeze evoluția operațiunilor în cursul anului.
Ce înseamnă regimul special de scutire?
O societate care aplică regimul special pentru întreprinderile mici:
- nu colectează TVA pentru operațiunile care intră în regimul de scutire;
- nu are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor în condițiile regimului normal;
- nu are voie să înscrie TVA pe factură sau pe un alt document.
Acesta este un aspect important.
A fi „neplătitor de TVA” nu înseamnă că TVA dispare din costurile firmei.
De exemplu, dacă societatea cumpără un calculator cu TVA, taxa achitată furnizorului reprezintă, în principiu, un cost pentru societatea care nu are drept de deducere.
Ce este dreptul de deducere a TVA?
Pentru firmele înregistrate în scopuri de TVA, dreptul de deducere este unul dintre mecanismele esențiale ale taxei.
În principiu, o persoană înregistrată în scopuri de TVA poate scădea din TVA colectată taxa pentru care a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul fiscal.
Exemplu simplificat:
TVA colectată din vânzări: 10.000 lei
TVA deductibilă aferentă achizițiilor: 7.000 lei
Diferența:
3.000 lei TVA de plată
Dacă situația este inversă, poate rezulta TVA de recuperat/reportat.
Nu orice TVA de pe o factură este automat deductibilă
Existența unei facturi cu TVA nu înseamnă automat că taxa poate fi dedusă.
Trebuie îndeplinite atât condițiile de fond, cât și cele de formă prevăzute de legislație.
În practică, trebuie analizat dacă achiziția este destinată activității economice și operațiunilor care permit exercitarea dreptului de deducere, precum și dacă există documentele justificative necesare.
Pentru anumite categorii de cheltuieli, dreptul de deducere poate fi limitat sau poate necesita îndeplinirea unor condiții suplimentare.
Ce se întâmplă dacă factura ajunge mai târziu?
Dacă dreptul de deducere a luat naștere, dar condițiile necesare nu sunt încă îndeplinite sau firma nu a primit documentele justificative, deducerea poate fi exercitată ulterior, în condițiile și în termenul prevăzut de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.
Această situație apare frecvent în practică atunci când documentele sunt primite cu întârziere.
TVA colectată și TVA deductibilă nu trebuie confundate
Pentru antreprenori, poate fi utilă o formulă simplă:
TVA colectată = TVA aferentă vânzărilor
TVA deductibilă = TVA aferentă achizițiilor pentru care există drept de deducere
Diferența dintre cele două determină, în principal, poziția de TVA a societății pentru perioada fiscală.
Dar calculul concret poate include și ajustări, regularizări, taxare inversă, TVA la încasare și alte operațiuni speciale.
Ce este TVA la încasare?
Sistemul TVA la încasare reprezintă un regim special în care exigibilitatea TVA este legată, în condițiile stabilite de Codul fiscal, de încasarea contravalorii facturilor.
Regulile sunt diferite de regimul normal și trebuie urmărite atât de furnizor, cât și de beneficiar.
În plus, atunci când intervine o schimbare a cotei TVA, Codul fiscal conține reguli speciale privind regimul aplicabil operațiunilor aflate în sistemul TVA la încasare.
Începând cu 1 martie 2026, plafonul pentru aplicarea sistemului TVA la încasare este de 5.000.000 lei. Începând cu 1 ianuarie 2027, plafonul crește la 5.500.000 lei.
Sistemul TVA la încasare este opțional și poate fi aplicat, în principal, de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, dacă cifra de afaceri relevantă nu depășește plafonul prevăzut de lege.
Cifra de afaceri utilizată pentru verificarea plafonului nu este identică cu cifra de afaceri contabilă. Pentru acest plafon se ia în calcul valoarea totală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile și/sau scutite de TVA, precum și a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării sau prestării este considerat în străinătate.
Ce este o livrare intracomunitară?
Codul fiscal definește livrarea intracomunitară ca fiind o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru al Uniunii Europene în alt stat membru.
În condițiile prevăzute de Codul fiscal, anumite livrări intracomunitare pot fi scutite de TVA cu drept de deducere.
Acest lucru nu trebuie confundat cu o operațiune „fără TVA” în sensul lipsei obligațiilor fiscale.
În practică trebuie verificate, printre altele:
- statutul fiscal al beneficiarului;
- codul de TVA;
- transportul bunurilor într-un alt stat membru;
- documentele justificative;
- obligațiile declarative.
Ce este achiziția intracomunitară?
O achiziție intracomunitară presupune, în esență, dobândirea dreptului de a dispune de bunuri mobile corporale transportate dintr-un stat membru într-un alt stat membru.
Pentru o societate românească, achizițiile de bunuri de la furnizori din alte state membre UE pot genera obligații de TVA în România.
Tratamentul diferă însă în funcție de statutul fiscal al cumpărătorului și de natura operațiunii.
Exportul și livrarea intracomunitară nu sunt același lucru
O livrare către Germania, Franța sau Ungaria poate reprezenta o operațiune intracomunitară.
O livrare către Statele Unite, Regatul Unit sau alte state din afara teritoriului UE reprezintă, în principiu, o operațiune cu o țară terță și poate intra în regimul exporturilor.
Cele două situații au reguli diferite privind TVA și documentele justificative.
Scutit cu drept de deducere versus scutit fără drept de deducere
Aceasta este una dintre diferențele esențiale din materia TVA.
Codul fiscal distinge între:
operațiuni scutite cu drept de deducere – nu se colectează TVA pentru operațiune, dar se poate păstra dreptul de deducere pentru achizițiile aferente;
și
operațiuni scutite fără drept de deducere – nu se colectează TVA, dar taxa aferentă achizițiilor nu poate fi dedusă în aceleași condiții.
Codul fiscal enumeră separat aceste categorii.
De aceea, formularea „operațiune scutită de TVA” nu este suficientă pentru stabilirea tratamentului fiscal.
Factura și TVA
Factura reprezintă unul dintre documentele esențiale în materia TVA.
Codul fiscal reglementează conținutul și condițiile de facturare, iar pentru operațiunile dintre persoane impozabile stabilite în România trebuie avute în vedere și regulile RO e-Factura.
În practică, o factură trebuie analizată nu doar din perspectiva valorii sale, ci și a:
- datei;
- cotei TVA;
- bazei de impozitare;
- naturii operațiunii;
- eventualelor mențiuni obligatorii;
- statutului fiscal al furnizorului și beneficiarului.
Ce declarații depune o firmă plătitoare de TVA?
În funcție de activitatea societății, pot apărea mai multe obligații declarative.
Printre cele mai cunoscute se află:
- decontul de TVA – formularul 300;
- declarația recapitulativă cod 390 pentru operațiuni intracomunitare;
- declarația informativă cod 394;
- RO e-Factura;
- SAF-T.
Obligațiile trebuie stabilite în funcție de statutul fiscal și operațiunile efectiv desfășurate.
TVA nu este doar problema contabilului
Una dintre cele mai frecvente greșeli ale antreprenorilor este analizarea TVA abia după ce operațiunea a avut loc.
Uneori tratamentul TVA trebuie stabilit înainte de semnarea contractului sau emiterea facturii.
Este important mai ales în cazul:
- tranzacțiilor imobiliare;
- operațiunilor intracomunitare;
- importurilor și exporturilor;
- serviciilor prestate către sau primite de la firme din străinătate;
- avansurilor;
- livrărilor cu instalare;
- tranzacțiilor complexe;
- aplicării cotei reduse.
O încadrare greșită poate conduce la TVA suplimentară, dobânzi și penalități.
Cele mai frecvente greșeli privind TVA
În practică, apar frecvent probleme precum:
- aplicarea unei cote de TVA greșite;
- depășirea plafonului fără înregistrarea corespunzătoare;
- deducerea TVA fără îndeplinirea condițiilor;
- tratarea incorectă a operațiunilor intracomunitare;
- confundarea operațiunilor scutite cu drept de deducere cu cele fără drept de deducere;
- calcularea greșită a exigibilității;
- neefectuarea ajustărilor de TVA;
- emiterea incorectă a facturilor de corecție;
- necorelarea decontului TVA cu evidența contabilă și celelalte raportări fiscale.
De ce este importantă reconcilierea TVA?
O firmă ar trebui să verifice periodic concordanța dintre:
- contabilitate;
- jurnalele TVA;
- decontul 300;
- declarația informativă 394;
- declarația recapitulativă 390 pentru operațiuni intracomunitare;
- RO e-Factura;
- SAF-T;
- declarația intrastat;
- RO E-transport;
- operațiunile intracomunitare.
Digitalizarea administrației fiscale permite ANAF să compare tot mai ușor informațiile raportate prin sisteme diferite.
Din acest motiv, diferențele neexplicate pot genera notificări sau verificări.
Concluzie
TVA este unul dintre cele mai complexe domenii ale fiscalității, deoarece nu presupune doar aplicarea unui procent asupra unei facturi.
Pentru stabilirea corectă a tratamentului trebuie analizate: natura operațiunii, locul acesteia, statutul fiscal al părților, cota aplicabilă, exigibilitatea, dreptul de deducere și obligațiile declarative.
În 2026, cota standard de TVA este de 21%, iar pentru anumite bunuri și servicii se aplică o cotă redusă de 11%.
Pentru întreprinderile mici, plafonul regimului special de scutire este de 395.000 lei, dar societățile pot opta, în condițiile legii, pentru aplicarea regimului normal de TVA și înainte de atingerea plafonului.
Pentru antreprenori, cea mai sigură abordare este ca tranzacțiile neobișnuite sau cu valori importante să fie analizate fiscal înainte de facturare, nu după apariția unei probleme.
