Demisia reprezintă una dintre modalitățile prin care poate înceta contractul individual de muncă din inițiativa salariatului.
Potrivit art. 81 din Codul muncii, demisia este un act unilateral de voință al salariatului. Printr-o notificare scrisă, acesta comunică angajatorului intenția de încetare a contractului individual de muncă, de regulă după împlinirea unui termen de preaviz.
Ce este demisia
Demisia nu presupune acordul angajatorului.
Este suficient ca salariatul să își manifeste voința în mod unilateral și să transmită angajatorului notificarea scrisă privind încetarea raportului de muncă.
Prin urmare, angajatorul nu poate condiționa demisia de aprobarea sa și nu poate împiedica salariatul să înceteze raportul de muncă, cu respectarea regulilor privind preavizul.
Angajatorul este obligat să înregistreze demisia
Angajatorul are obligația de a înregistra demisia transmisă de salariat.
Dacă acesta refuză înregistrarea, salariatul poate face dovada demisiei prin orice mijloc de probă.
Din acest motiv, în practică este recomandabil ca notificarea de demisie să fie transmisă într-o modalitate care permite dovedirea datei comunicării.
Pot fi avute în vedere, în funcție de situație, documente înregistrate la angajator, corespondența electronică sau alte mijloace prin care poate fi demonstrată comunicarea notificării.
Salariatul nu este obligat să motiveze demisia
Codul muncii prevede în mod expres că salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
Prin urmare, acesta nu trebuie să explice angajatorului de ce dorește să părăsească locul de muncă și nici să justifice decizia luată.
Demisia reprezintă manifestarea unilaterală de voință a salariatului.
Termenul de preaviz
În mod obișnuit, demisia produce încetarea contractului după expirarea termenului de preaviz.
Termenul de preaviz este cel stabilit în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Codul muncii stabilește însă limite maxime:
- maximum 20 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de execuție;
- maximum 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
Părțile pot stabili un termen mai scurt, dar nu unul care să depășească aceste limite.
Ce se întâmplă pe durata preavizului
Pe durata preavizului, contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.
Salariatul trebuie în continuare să își îndeplinească atribuțiile, iar angajatorul trebuie să respecte obligațiile care îi revin în baza contractului.
Raportul de muncă nu încetează la data depunerii demisiei, ci, în principiu, la expirarea termenului de preaviz.
Suspendarea contractului suspendă și preavizul
Dacă în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz se suspendă corespunzător.
Aceasta înseamnă că perioada în care contractul este suspendat nu este inclusă în calculul efectiv al preavizului.
După încetarea suspendării contractului, termenul de preaviz continuă pentru perioada rămasă.
Angajatorul poate renunța la preaviz
Angajatorul poate renunța total sau parțial la termenul de preaviz.
În acest caz, contractul individual de muncă încetează la data la care angajatorul renunță total la preaviz sau, în cazul renunțării parțiale, la data rezultată după reducerea perioadei de preaviz.
Renunțarea la preaviz aparține angajatorului.
Salariatul nu poate impune unilateral reducerea preavizului, cu excepția situațiilor în care legea permite demisia fără preaviz.
Când poate salariatul demisiona fără preaviz
Art. 81 alin. (8) din Codul muncii prevede că salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Într-o asemenea situație, salariatul nu mai este obligat să respecte termenul de preaviz stabilit în contract.
Existența unei astfel de situații trebuie însă analizată concret, prin raportare la obligațiile asumate de angajator și la împrejurările efective ale raportului de muncă.
Demisia nu este același lucru cu încetarea prin acordul părților
Demisia nu trebuie confundată cu încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților.
În cazul demisiei, decizia aparține exclusiv salariatului.
În cazul încetării prin acordul părților este necesar consimțământul ambelor părți, iar data încetării contractului este cea convenită de acestea.
Această diferență este importantă mai ales în situațiile în care salariatul dorește încetarea imediată a raportului de muncă.
Concluzie
Demisia este un drept al salariatului și nu necesită aprobarea angajatorului.
Pentru o încetare corectă a raportului de muncă trebuie avute în vedere în special forma scrisă a notificării, termenul de preaviz, eventuala suspendare a acestuia și posibilitatea angajatorului de a renunța total sau parțial la preaviz.
În situația în care angajatorul nu își respectă obligațiile contractuale, Codul muncii permite salariatului să demisioneze fără preaviz.
Descarcă modelul de demisie:
